În acele momente de cumpănă și frică, când viața mea părea să atârne de un fir de ață subțire, soțul meu, Lucian, s-a transformat într-un adevărat luptător. Și-a îndreptat toate resursele și energia către găsirea unui avion care să mă ducă către o șansă la viață într-o clinică din străinătate. Parcă ghinionul a vrut să joace un rol crucial: unica aeronavă de acest fel din România era de stat și nefuncțională în clipa aceea. Prin eforturi de neînchipuit familia mea a reușit să mă ducă la destinație, Germania, eu fiind intubată și amenințată de lipsa oxigenului.

După luni de trudă și încercări petrecute în acel loc, am ajuns iar în punctul în care aveam nevoie de o aeronavă pentru a călători. Plină de speranță am apelat din nou la statul roman, crezând că reparațiile la aeronavă au luat sfârșit. Cu sufletul strâns de emoții, am așteptat cu încredere acel moment, deoarece aveam atât de multă nevoie de acea aeronavă. Cu toate acestea, am fost lovită de un val de dezamăgire când am constatat că, chiar și în acel moment, aeronava esențială pentru mine nu era întru totul funcțională.

Citeşte mai mult